Conform Ordinului 3055/2009, in contabilitate, veniturile din vânzari de bunuri se înregistreaza în momentul predarii bunurilor catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau în alte conditii prevazute în contract, care atesta transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti.
Recunoasterea veniturilor
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
a) entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
b) entitatea nu mai gestioneaza bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o, în mod normal, în cazul detinerii în proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
c) marimea veniturilor poate fi evaluata în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre entitate; si
e) costurile tranzactiei pot fi evaluate în mod credibil.
O promisiune de vânzare nu genereaza contabilizarea de venituri.
Vanzarea in consignatie
Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignatie, se considera ca livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clientilor sai.
Transmiterea in vederea testarii
Pentru bunurile transmise în vederea testarii sau a verificarii conformitatii, se considera ca transferul proprietatii bunurilor a avut loc la data acceptarii bunurilor de catre beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificarii conformitatii sunt bunurile oferite de furnizor clientilor, acestia având dreptul fie sa le achizitioneze fie, sa le returneze furnizorului.
Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testarii este un contract provizoriu prin care vânzarea efectiva a bunurilor este conditionata de obtinerea de rezultate satisfacatoare în urma testarii de catre clientul potential, testare ce are scopul de a stabili ca bunurile au caracteristicile solicitate de clientul respectiv.
Stocuri la dispozitia clientului
Pentru stocurile la dispozitia clientului, se considera ca transferul proprietatii bunurilor are loc la data la care clientul intra în posesia bunurilor.
Stocurile la dispozitia clientului reprezinta o operatiune potrivit careia furnizorul transfera regulat bunuri într-un depozit propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietatii bunurilor intervine, potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a le utiliza în procesul de productie.
